COLEGIUL REFORMAT BACZKAMADARASI KIS GERGELY– Odorheiu Secuiesc
1670. Un an răzvrătit și dezastruos. În primăvara acelui an, răscoala anti-habsburgică izbucnește în Sárospatak, sub conducerea lui Francisc Rákóczi I, iar în toamnă, începe procesul de infidelitate împotriva principalii inculpați ai conspirației Wesselényi. O lună mai târziu, moare tatăl pedagogiei moderne, Comenius.
Cu toate acestea, pentru noi anul 1670 este semnificativ dintr-un alt motiv. Contele Bethlen János, reprezentant al nobilimii transilvănene, absolvent al Universității din Frankfurt, cancelarul Transilvaniei și comisarul șef la Scaunul Odorhei, a donat o mie de galbeni pentru a promova școala trivială din Odorheiu Secuiesc la rangul unui colegiu. Și prin urmare, școala și-a început călătoria istorică.
Între 1670 şi 1900 colegiul a avut 43 de administratori dintre care 15 membri erau ai familiei Bethlen, fondatorii ai colegiului, iar al 43-lea a fost Ugron János vicecomitet al judeţului Odorhei. Cei cincisprezece membrii Bethlen au fost mecenaţi darnici. Doi dintre ei trebuie menţionaţi: contele Bethlen Dávid care în 1716 a dăruit colegiului un sigiliu pe care erau gravate cuvintele “Per spinas ad rosas” în jurul unei tife de trandafir, iar împrejur era încolăcit un şarpe cu o carte în gură împreuna cu inscripţia “sigillum gymnazii ref. Bethleniano-Udvarhelyensis”. Celălalt reprezentant de bază este contele Bethlen János senior care în 1848 a fost un conducător marcant al secuimii.
În secolul al XVlll-lea colegiul făcea parte dintre cele mai prestigioase şcoli întrucât sunt aduşi profesori renumiţi. Dintre aceştia se remarcă prin credinţă, spirit organizatoric şi o puternica personalitate Baczkamadarasi Kis Gergely. El este considerat al doilea fondator al școlii noastre. Reconstuieşte clădirea şcolii care va avea 45 de încăperi. De numele său se leagă şi construirea bisericii reformate. Pe acoperişul bisericii se afla înscris cu ţiglă colorată: “K.G.1781”, drept cinstire a amintirii sale. În ultimul sfert al secolului al XIX-lea numărul elevilor a sporit şi astfel spaţiul colegiului s-a dovedit iarăşi neîncăpător. Au început din nou acţiunile de colectare a donațiilor. Locuitorii Odorheiului au participat cu însufleţire la strângerea de fonduri pentru construirea noii aripi a colegiului.
S-a hotărât însă înălţarea vechii clădiri cu încă un etaj. Între 1886 şi 1887 a avut loc transformarea atât a exteriorului cât şi a interiorului ei. Astfel au dispărut camerele de la mansardă şi turnuleţul clopotului, ferestrele au fost mărite. Astfel școala capătă forma pe care o arată și astăzi.
Un demn urmaş al lui Kis Gergely este Gönczi Lajos, cel care a realizat un nou lăcaş al şcolii. După terminarea clădirii, biserica reformată a adus din Viena material didactic modern care poate fi admirat şi apreciat ca modern si în zilele noastre. Procesul instructiv, educativ a fost perturbat de la Primul Război Mondial. După Tratatul de Pace de la Trianon şcoala începe să funcţioneze după planul de învăţământ al şcolilor româneşti. În 1927 începe un nou capitol în istoria şcolii. Adunarea generală a eparhiei reformate a hotărât la Cluj să suspende gimnaziul de băieţi al colegiului şi să mute de la Aiud şcoala normală de fete ce se înfiinţase acolo în 1917. Până în 1948 aceasta îşi păstrează caracterul confesional reformat. Începând din 1948 va funcţiona ca şcoală normală de stat rezistând cu greu furtunii care o ameninţa cu denaţionalizarea prin scăderea numărului de elevi al claselor maghiare. Schimbarea din 1989 a dat posibilitatea şcolilor să iasă din acea stare impersonală şi să-şi ia numele unei personalităţi renumite.
Liceul Reformat reînființat în anul 1994 şi devenit independent financiar în 2001 la festivitatea de decernare a numelui organizat în anul 2002 a luat numele “Baczkamadarasi Kis Gergely” pentru a onora marea personalitate a Colegiului Reformat de odinioară.
